Mi-a fost dor de tine, blog drag mie...dar pana acum n-am reusit sa imi astern trairile sau gandurile pe hartie...uneori simt nevoia de a nu-mi mai pune intrebari, de a trai si atat...dar o data ce ti-a intrat in sange microbul de a cerceta ...viata se schimba. Imi vin acum in minte versurile formatiei Vama : "Cand erai copil/ nu te intrebai/ ce e fericirea/ nu o cautai" . Acum toti cautam o definitie a fericirii, metode de a fi fericit, oameni care sa ne faca fericiti...cu cat o cauti mai mult, cu atat te departezi de ea, cred eu. Incerc doar sa ma bucur de clipa! E greu, grijile s-au inmultit, responsabilitatea e mare...imi place sa zic ca eu sunt un om mic cu griji de om mare...si nu-i corect! Am luat viata in piept! Dar am un un asociat important, care imi asigura reusita. Dumnezeu e tovarasul meu de viata... Nu ma trezesc fara El si nu adorm fara El! Dragostea pentru Dumnezeu e dragostea care nu-si pierde farmecul niciodata...cu cat trece vremea peste mine cu atat mai profunda se face... Cand vorbesc despre aceasta dragoste, inchid ochii, inspir profund, si toata fata mi se lumineaza de un zambet necontrolat...asta e Dumnezeul meu! Cel care imi inunda fiinta si trupul cu pace....
Oricat de dezamagiti sunteti, oricat de rai va par oamenii, oricata nedreptate vedeti...nu disperati...Dumnezeu e inca aici!
Lumina! Dragoste! Pace!
Foarte frumos!!
RăspundețiȘtergere