Cât de nefericit eşti?

Foarte.

Nefericirea ta oricât ai încerca să o maschezi se vede în răutatea ta. Sunt persoane care au o răutate şi un dispreţ de neînţeles pentru mine. Cum văd pe cineva fericit, cum îl iau în primire: “Da ce-i cu bentiţa aia în capul tău?, Ce-i cu unghiile astea aşa colorate? “….nimicuri. Iar dispreţul cu care îl privesc, te copleşeşte, te pune la pământ.

            Venită de la “munte”, crescută în inima Bucovinei, Bucureştiul mi se pare crunt. Câtă nefericire găseşti aici, câtă duşmănie şi rea credinţă, nu credeam că omul poate dezvolta atât negativism şi inconştienţă. După 7 ani de aventuri în Bucureşti, pot să spun că nu m-am acomodat (nici deloc). Nu mă adresez în rândurile următoare bucureştenilor, ci exact celor nefericiţi, de peste tot, singura legătură este că aici am întânit cei mai nefericiţi oameni care au mască şi curaj de oameni fericiţi.

            Sunteţi nefericiţi şi nu lăsaţi  pe alţii să fie fericiţi. De fapt când vedeţi pe cineva fericit înnebuniţi de invidie şi nu vă vine să credeţi “cum îndrăzneşte ăsta să fie fericit?” Nimănui nu-i place o persoană fericită, pentru că o persoană fericită le  răneşte eul. Lumea este alcătuită din oamneni nefericiţi şi nimeni nu are curjul să înfrunte întreaga lume, e prea periculos, prea riscant. E mai uşor să te agăţi  de nefericire astfel, continui să faci parte din gloată.

Ştii de ce alegi să fi nefericit? ( acum fie vorba între noi e doar alegerea ta). Pentru că nefericirea îţi poate oferi multe lucruri, pe care fericirea nu ţi le oferă. Nefericirea îţi hrăneşte eul, iar fericirea este o stare de non ego. Nefericirea te face deosebit, special. Fericirea este un fenomen universal, nu are nimic deosebit. Copacii sunt fericiţi şi animale sunt fericite, si păsările sunt fericite. Întreaga existenţă este fericită, numai omul nu.

Nefericirea îţi dă  posibilitatea să atragi atenţia oamenilor. Când eşti nefericit ţi se acordă atenţie, eşti compătimit, eşti iubit. Toată lumea începe să aibă grijă de tine. Cine vrea să facă rău unui om nefericit? Ar fi prea josnic. Dacă soţia este fericită, soţul are tendinţa să uite de ea. Dacă este nefericită, soţul nu îşi permite s-o neglijeze.

Când eşti bolnav, deprimat şi suferi, prietenii vin să te viziteze, să te înveselească, să te consoleze. Iar când eşti fericit aceiaşi prieteni te invidiază, se întorc împotriva ta. Ce e mai dureros, e că societăţii îi place asta, oamenii te respectă, ba poţi chiar să devi sfânt, până la urmă toţi sfinţii sunt nefericiţi. 99% din sfinţi au fost pur şi simplu anormali-nevropaţi sau chiar psihopaţi, cu cât erau mai nefericiţi cu atât erau mai respectaţi.  Au existat sfinţi care îşi biciuiau trupul în fiecare zi şi oamenii se adunau să vadă această grozăvie cruntă. Şi aceşti oameni erau consideraţi sfinţi. Părerea mea? Erau bolnavi  psihic.

Osho spune în cartea sa:  “Bucuria” :”Să fi fericit este tot atât de natural cum e să fii sănătos, când eşti sănătos, nu te duci la doctor să întrebi de ce eşti sănătos, sănătatea nu ridică semne de întrebare! ” În societate e invers când eşti nefericit nu se pun prea multe întrebări, până la urmă e firesc să fi nefericit, toată lumea este , nu faci nimic deosebit.

Rău este că ideea de nefericire începe să se instaleze în subconştientul tău iar dacă îţi voi cere să renunţi la acestă suferinţă inutilă, singurul tău răspuns va fi : Ăsta sunt! Asta e tot ce am! Dacă renunţ voi fi un nimeni!

Respectă-i pe cei fericiţi, învaţă să acorzi atenţie mai multă celor fericiţi. Nu simpatiza prea mult cu oamenii nefericiţi, ajută-l dar nu-l compătimi. Fă-l să înţeeagă că suferinţa e urâtă, că nefericirea nu e o virtute.

Fii fericit, respectă pe cei fericiţi şi ajută-i pe oameni să înţeleagă că fericirea este scopul vieţii. Când vezi un om fericit, respectă-l, este sfânt!