sâmbătă, 18 iunie 2011

Tandreţea


         Terapeuţii şi specialiştii ne-au demostrat că tandreţea constituie una dintre componetele cele mai puternice ale naturii umane. " Blândeţe " şi "duioşie" sunt termeni care în această periodă aproape nu se mi folosesc, iar cel care le foloseşte este văzut ca o persoană demodată, neadaptată, puţin nătângă.
       Sunt atât de convinsă că tandreţea, afecţiunea are un loc primordial în evoluţia individului încât îi bombardez pe cei din jur cu avertizări privind importanţa lor mai ales în primii ani ai vieţii. Fără tandreţe, copilul nu se poate dezvolta corect, adolescentul nu se poate emancipa, adultul nu poate forma un cuplu. Tandreţea are funcţii esenţiale: unirea dimensiunilor fizice, psihice şi afective; securizarea, mai ales în faţa fricii de abandon; dar şi confirmarea sentimentelor. Până la urmă de ce avem nevoie  cel mai mult în ultima vreme şi parcă e pe cale de dispariţie? De dragoste, de siguranţă, de prietenie, fără de care nu ajungem la punctul cel mai înalt al evoluţiei.
       Printre contemporanii care insistă de douăzeci de ani  în mod regulat asupra importanţei tandreţei în relaţiile interumane, Jacques Salome, aminteşte mereu de dificultatea de a vorbi despre tandreţe:"  Am legat tandreţea de contactul fizic o lungă perioadă de viaţă, referindu-mă la gesturile primite cu ocazia întâlnirii dintre două trupuri. Dar astăzi ştiu că nu este neapărat fizică. Este o senzaţie fragilă, o emoţie imprevizibilă, o mişcare secretă legată de ansamblul simţurilor."
      O adevărată relaţie de cuplu se menţine în timp tocmai pe aceste dimensiuni ale tandreţii. Tandreţea poate izvorî doar din dragoste, nu poţi să mimezi tandreţea, te vor da de  gol lispa strălucirii din ochi, rigiditatea corpului, chiar şi vocea. O mângâiere sau o îmbrăţisare pot face mai mult decât o predică, sau  un tratament, tandreţea are efecte mareţe. Imaginaţi-vă doar cum o mama prin tandreţea vocii,  mângâierii şi a expresivitaţii poate linişti un copil care vine cu genunchiul sângerând de la joacă, în 5 minute copilul se întoarce la joacă aprope vindecat, şi cu o imensă încredere în el.
      Cred cu ardoare că dacă nu am fost mângâiâţi pe când eram copii, ca adulţi ne va fi greu  să îmbrăţişăm, să sărutăm, să mângâiem în mod spontan. Cred că există generaţii întregi care confundă sexul cu mângâierile şi consideră că e de ajuns o privire, o îmbrăţişare ca să se simtă indreptăţiti să aibă o relaţie sexuală şi asta pentru că nu au fost mângâiaţi în copilăria lor.
        Pledez pentru tandreţe şi blândeţe! Cine le foloseşte în relaţiile interumane zi de zi, e plin de dragoste. Cine e plin de dragoste, a cunoscut pe Dumneze.

3 comentarii:

  1. Emanuela Manea1 iulie 2011 la 08:48

    Ma identific cu mesajul transmis de tine in acest articol...La fel ca tine, pledez pentru tandrete si blandete! Cand te-am cunoscut nu am banuit ca avem o gandire atat de asemanatoare...Te felicit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur cand gasesc persoane care impartasesc aceleasi sentimente si emotii ca mine,pentru CA din pacate nu sunt multi. Multi te ironizeaza sau te considera ciudat cand vorbesti despre dragoste, despre implinire si regasire spirituala, si uneori de ascunzi in carapacea ta sa nu suferi. Multa Lumina Dragoste si Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Te inteleg perfect! Nu ar trebui sa ne lasam afectati de ce spun ceilalti...nu noi suntem ciudati...ciudat este ca societatea noastra promoveaza lucruri fara valoare ca fiind valori. Oamenii sunt prea ocupati sa vada ce face celalalt, ca sa mai aiba timp sa observe lucrurile importante, care trec pur si simplu pe langa ei.

    RăspundețiȘtergere